Bucurați-vă pururea întru Domnul și iarăși zic: bucurați-vă! (Fil 4,4).
Zilele de 20-21 iulie 2020, au fost timp de har și de binecuvântare, la Mănăstirea „Sfânta Macrina” a Surorilor Baziliene, Provincia „Inima Neprihănită a Sfintei Fecioare Maria” cu ocazia întâlnirii anuale a Surorilor din toate comunitățile Provinciei în cadrul „Zilele Provinciei”. A fost un timp binecuvântat de bucurie și comuniune.
În cadrul acestei întâlniri au fost marcate evenimente importante din viața Surorilor și a Provinciei: 50 de ani de la trecerea la viața veșnică a Maicii Ana Maria Fekete, prima fondatoare a Surorilor Baziliene din România, 20 de ani de la moartea Pr. Sabin Dăncuș, refondatorul comunității Surorilor și 30 de ani de la încorporarea Surorilor Baziliene din România în cadrul Ordinului Sfântul Vasile cel Mare. Ziua de luni, 20 iulie 2020, a început cu Sfînta Liturghie Arhierească în cadrul căreia Surorile au adus laudă și mulțumire lui Dumnezeu pentru toate harurile și binecuvântarile primite în cei cincizeci de ani, urmată de parastas pentru M. Ana Fekete și Pr. Sabin Dăncuș.
În deschiderea întâlnirii, M. Veridiana Bolfă, Superioară Provincială, a ținut o reflecție spirituală, cu tema „Viața călugărească și Biserica”, prin care a scos în evidență rolul important pe îl care are viața călugărească în cadrul Bisericii, precum și misiunea pe care o au călugării de a da mărturie despre Împărăția lui Cristos în lume.
În continuare, M. Veridiana Bolfă a făcut o prezentare în imagini a momentelor importante din viața M. Ana Fekete, fiind evidențiate în mod special demersurile începute pentru fondarea Comunității și primirea în noviciat a zece candidate, precum și aspecte cuprinzând perioada de detenție, folosind documentele găsite în Arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Ne-am amintit cu recunoștință de M. Ana Fekete, care a spus „DA”, planului lui Dumnezeu în cele mai grele timpuri ale Bisericii Greco-Catolice, când aceasta începea să fie prigonită. În astfel de timpuri, M. Ana Fekete plăsmuia o nouă comunitate de surori care să-L mărturisească pe Cristos prin slujirea și viața lor, dar care a crescut și s-a dezvoltat în pofida persecuțiilor la care a fost supusă.
În a doua parte a zilei a avut loc evocarea unor aspecte din viața Pr. Sabin Dăncuș, OSBM, refondatorul Surorilor Baziliene în România, cu ocazia aniversării a 20 de ani de la trecerea la viața veșnică. Prezentarea vieții Părintelui a fost făcută de M. Valentina Hădărău, pe baza unor imagini și documente. A fost descrisă personalitatea părintelui, fiind evidențiat rolul important pe care l-a avut în formarea surorilor, organizarea lor pe comunități locale, alegerea primei Superioare Provinciale, îndrumarea spirituală, susținerea surorilor în tot ce aveau nevoie în perioada de persecuție și clandestinitate a Bisericii.
A doua zi a întâlnirii, marți, 21 iulie 2020, a continuat cu o reflecție spirituală ținută de M. Veridiana Bolfă, cu tema „Voturile călugărești rup legăturile ce țin sufletul legat de pământ”, fiind descrise cele trei voturi: al sărăciei, castității și ascultării. A precizat că prin voturi sufletul dă totul lui Dumnezeu, nu reține nimic pentru sine. Voturile nu sunt o povară pentru om, ci sunt mijloace care-l fac liber.
A urmat apoi, marcarea evenimentului aniversar a 30 de ani de la încorporarea Surorilor Baziliene din România în cadrul Ordinului Sfântul Vasile cel Mare, prezentat în imagini și documente de către M. Ioana Bota. Mai întâi a fost prezentată pe scurt istoria formării Ordinului. Apoi, primele legături cu Conducerea Generală a Ordinului Surorilor Baziliene din Roma începând cu anul 1984, când superioara provincială de atunci, M. Ioana Bota, a trimis primele informații despre existența Surorilor Baziliene în România prin Pr. Vasile Virgil Florian și Sr. Maria Lucia Florian, pe atunci membri ai comunității baziliene, care au făcut o excursie la Roma. În anul 1988 Pr. Sabin Dăncuș, OSBM, a plecat la Roma pentru un an de studii, și așa a avut posbilitatea să se întâlnească cu Conducerea Ordinului Surorilor și să prezinte situația Surorilor Baziliene din România chiar de la fondare, cu detalii despre modul de viață și organizare. Tot în anul 1988, a primit pașaport să plece la Roma pentru o lună Sr. Valeria Bolfă, prezența ei fiind o mărturie vie a existenței noastre. Ea a dus informații concrete despre comunitate.
Urmare acestei vizite, a avut loc o altă vizită, de această dată de la Roma în România, a Superioarei Generale Christopher Malcovsky și a Consilierei Generale Sr. Gabriela Husulak, care au reușit în perioada 23 aprilie – 3 mai 1989, să se întâlnească cu toate surorile din România. Mulțumită și impresionată de ceea ce a văzut în România, două luni mai târziu, în timpul celui de-al VI-lea Capitul General din iunie 1989, Superioara Generală M. Christopher, le-a propus surorilor capitulare să aprobe cererea din 21 noiembrie 1988, de încorporare a Surorilor din România în cadrul Ordinului cu statut de Provincie; propunerea a fost acceptată. A urmat aprobarea din partea Congregației pentru Bisericile Orientale din Roma din 2 iunie 1989, de către Eminența Sa Simon Cardinal Lourdusamy. În baza acestei aprobări, Curia Generală a Surorilor Baziliene, prin Decretul PN. 359 din 19 iulie 1989, cu intrare în vigoare din 15 august 1989, a declarat și încorporat în Ordinul Surorilor Sf. Vasile cel Mare, Comunitatea Surorilor Baziliene din România, cu statut de Provincie, sub patronajul „Inimii Neprihănite a Sfintei Fecioare Maria”.
Tot în cadrul acestor zile Surorile au discutat anumite probleme interne ale Provinciei, și s-au făcut anumite propuneri în ceea ce privește viața și misiunea lor.
Aducem laudă și mulțumire lui Dumnezeu pentru toate harurile revărsate asupra noastră în aceste zile, în care am experimentat bucuria comuniunii fraterne și a bogăției carismelor Spiritului Sfânt dăruite fiecărei Surori.
