Pr. Virgil-Mircea Florian a trecut la casa Tatălui Ceresc

 Într-o zi frumoasă de toamnă, 3 noiembrie 2021, Părintele Virgil-Mircea FLORIAN a trecut la cele veşnice, într-o zi de miercuri, în anul dedicat Sfântului Iosif, față de care a avut o devoțiune specială. S-a născut la 26 iulie 1931 în Cătina, județul Cluj. A fost hirotonit preot în perioada de clandestinitate a Bisericii, la 22 octombrie 1976, de către PS Ioan Dragomir, în locuința proprie din Ploiești. Anul acesta a împlit 90 de ani de viață și 45 de ani de preoţie, ani pe care i-a oferit în totalitate slujirii lui Dumnezeu şi Bisericii, în mod special prin educarea și catehizarea copiilor și a tinerilor, prin răspândirea cuvântului lui Dumnezeu, prin dezlegarea de păcate în numele lui Cristos, în sacramentul spovedaniei a multor credincioși, prin îndrumarea spirituală și prin întreaga sa viață oferită lui Dumnezeu.

Părintele Virgil ştia să vorbească omului indiferent de vârstă sau rang social, cuvântul ajungând direct în inima acestuia, ştia să aline sufletele aflate în suferinţă. Vorbea rar şi răguşit, iar în ultimii ani ochii săi lăcrimau ori de câte ori afla de necazul și suferința celui care i se înfățișa. Timp de mai bine de 45 de ani, s-a rugat pentru fiecare persoană pe care a întâlnit-o, a însoțit cu rugăciunea și purtarea de grijă mulți copii și tineri pe drumul vocației și al vieții lor. De aceea, astăzi are mulți fii sufletești preoți, persoane consacrate, familii angajate pe drumul credinței, prieteni și colaboratori, răspândiți în toată țara și în afară, care în ultima perioadă au dorit să fie aproape de dânsul.

A fost un preot care a ales simplitatea și a înțeles că misiunea lui este să fie aproape de suflete, să asculte și să arate milostivirea lui Dumnezeu în sacramentul spovedaniei. A fost un preot dedicat confesionalului, fiind căutat de multe persoane, deoarece știa să încurajeze și să liniştească sufletele care căutau reconcilierea cu sine și cu Domnul. A ţinut meditaţii, cateheze, zile de reculegere şi exerciţii spirituale, rămânând în memoria multora ca un preot disponibil, optimist şi jovial.

Părintele îndemna mereu la rugăciune, la a oferi Domnului tot ce trăim, pentru a fi mereu în comuniune cu El. Deseori era auzit spunând: „Doamne primește”! Buzele părintelui Virgil acum tac, dar sperăm din Veșnicie, va continua să ne ajute prin rugăciunile sale. Pentru Surorile Baziliene a fost un îndrumător și colaborator încă din anul 1978, când și-a început activitatea preoțeasă pe Valea Someșului, la Ilva Mică și Năsăud, în perioada de clandestinitate a Bisericii. Colaborarea a continuat de-a lungul anilor, în așa fel încât considera Comunitatea Surorilor familia dânsului.

Vă mulțumim părinte pentru tot și pentru toate și vă încredințăm iubirii lui Dumnezeu.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!