Surorile Baziliene sunt fiicele spirituale, ale Sfântului Vasile cel Mare (329-379) şi a Sorei sale Sfânta Macrina (328-380). Se conduc după regulile Sf. Vasile cel Mare de unde şi numele de Surori Baziliene.
În anul 1958 Surorile au reuşit să renoveze casa din str. Horea nr. 3, Gherla şi au mai adăugat o cameră. Se pregăteau pentru a primi şi alte tinere în comunitate. Dar în luna mai 1959, Sr. Ana a fost arestată.
Este impresionantă istoria fondării comunităţii Surorilor Baziliene în România. Sr. Ana Maria Fekete, o Soră Vincentină dintr-o Congregaţie romano-catolică, fondează o comunitate de Surori Baziliene în Biserica greco-catolică.
În toiul arestărilor şi a desfiinţării mănăstirilor greco-catolice la începutul anului 1949, Sr. Ana Fekete a chemat câteva dintre fetele care doreau să intre în mănăstire, la Gherla.
Prin Părinţii Bazilieni, au aflat că în multe alte ţări din Europa şi America mai sunt Surori Baziliene, centralizate într-o Administraţie Generală la Roma din anul 1951. Dorinţa lor era să cunoască şi alte Surori şi în special să poată lua legătura cu conducerea Ordinului. Aceasta era o dorinţă deşi speranţele erau minime.
În timpul Capitlului General din iunie 1989, Surorile capitulare au hotărât ca Surorile Baziliene din România să fie încadrate în Ordinul cu statut de Provincie.