Acum nu mai aveau nici preoți, nici biserici greco-catolice, dar în ciuda persecuției, mica comunitate care luase ființă în cele mai vitrege vremuri, căuta să supraviețuiască în condiții de persecuție crâncenă.

Sr. Ana împreună cu candidatele, participau la Sf. Liturghie în biserica romano-catolică și armeană. Aveau un program foarte bine organizat, de rugăciune, muncă și recreație. Sr. Ana a trăit mulți ani în mănăstire și avea experiență. Tinerele aveau un program de formare cu Sora, iar Azilul era pentru ele mănăstire.

Multe Surori din CMD, erau întoarse acasă în familie, cele din jurul Gherlei se întâlneau cu mica comunitate în formare la biserica romano-catolică din oraș. Sr. Ana se aștepta în fiecare moment să fie arestată sau alungată din azil dar, în același timp își continua cu mult zel activitatea.

În toamna anului 1949 nori grei s-au abătut și asupra azilului. A sosit ora calvarului și a suferințelor. Într-o zi, s-au prezentat la azil un grup de securiști, i-au cerut Sr. Ana să dezbrace haina călugărească, să părăsească azilul și Gherla în 24 de ore. Tinerele erau și ele implicate la munca de la azil, fiind împreună cu Sora Ana.

Lor le-a promis salarii mari, să rămână acolo ca și laice și să lucreze cu laicii, și alte avantaje, dar ele nici nu au vrut să audă, nu au acceptat să rămână fără Sr. Ana, pe ele nu le interesa banii sau avantajele, ci viața călugărească.

Dacă nu au acceptat propunerea, securiștii le-au poruncit și lor, ca, în două ore să părăsească azilul și în 24 de ore, să părăsească Gherla. Azilul l-au părăsit în două ore, dar orașul nu-l puteau părăsi așa repede. Fiind seară, au început asemenea Sf. Familii să bată la porți cerând adăpost pentru o noapte.

În sfârșit o doamnă credincioasă, care avea în curte o casă stricată fără ferestre le-a lăsat acolo.

Trebuia să ai mare curaj să găzduiești pe cineva urmărit de securitate. Ele au fost foarte mulțumite că nu au rămas în stradă, casa aceea li s-a părut un palat. Mai întâi s-au rugat mulțumind Domnului pentru adăpost, apoi s-au culcat pe paie, au dormit foarte bine.

S-au trezit în zorii zilei, s-au rugat, au mulțumit doamnei, apoi au plecat la biserică, iar după Sf. Liturghie Sr. Ana a spus totul Mons. Lengyel Zoltan.

Fratele Petru Jimon OSBM, după alungarea de către securitate de la Mănăstirea Bixad, a revenit acasă în loc. Lujerdiu. Dar acolo nu a stat mult, pentru că a venit la Gherla să-și caute serviciu. Pentru început a fost primit de o familie bună din Gherla pentru menajul casei. Dânsul, cu acordul stăpânilor, a luat Surorile de la biserică și le-a dus în familie la dejun, apoi au plecat la gară, iar de acolo la familiile lor. Sr. Ana a plecat la Satu Mare la frații dânsei.

După trei săptămâni Sr. Ana s-a reîntors la Gherla, cu ceva bani primiți de la familie și a cumpărat o casă mică pe str. Cloșca, nr. 8. Aceasta a fost prima casă a Surorilor Baziliene. Sr. Ana simțea că voința lui Dumnezeu era să meargă înainte cu comunitatea chiar dacă vremurile erau vitrege. De aceea a avut curajul să cumpere casa, chiar dacă era mică. Important era că aveau un loc al lor.

Părinții Iezuiți, au fost pentru noi, binecuvântarea lui Dumnezeu. La cererea Sr. Ana, Părinții Iezuiți, deși locuiau chiar lângă miliție, au primit să se ocupe de noua comunitate. Chiar Pr. Provincial Chira, s-a ocupat de formarea tinerelor postulante, cu multă bunăvoință și mult curaj.

Dânsul a fost spiritualul pentru mica comunitate, până în anul 1952 când a fost arestat. Se ocupa de formarea postulantelor cu multă iubire și se minuna de curajul și avântul lor. Părinții Iezuiți se ocupau de ele ca de propria lor comunitate, erau fericiți că Dumnezeu le-a dat harul să se ocupe în continuare de formarea sufletelor consacrate.

Deseori, cu diverse evenimente sau întruniri, Sr. Ana le arăta novicelor, un document care era păstrat pe masă sub o cruce cu picior. Era aprobarea de la Roma pentru înființarea Comunității. Trecuseră abia doi ani de la prima înveșmântare și erau acum 10 novice. Dar cu aceasta s-a terminat șirul înveșmântărilor, deoarece Părinții Iezuiți au fost luați de la Gherla, iar novicele, așa cum spun ele, au rămas orfane. S-a întețit din nou persecuția, a venit un nou val de arestări, persecuții și urmăriri.