Este impresionantă istoria fondării comunității Surorilor Baziliene în România. Sr. Ana Maria Fekete, o Soră Vincentină dintr-o Congregație romano-catolică, fondează o comunitate de Surori Baziliene în Biserica greco-catolică.

O dorință, o intenție bună și nobilă a dânsei s-a realizat pentru că Dumnezeu a voit această comunitate. Domnul i-a scos în cale alți oameni aleși, care au colaborat la realizarea acestui plan măreț. Primul colaborator și sfătuitor pentru Sr. Ana Fekete a fost pr. Leon Man, OSBM -superiorul Mănăstirii Nicula, iar apoi PSS Iuliu Hossu – Episcop de Cluj-Gherla, care a aprobat și încurajat înființarea unei noi comunități de Surori în Eparhie.

La începutul prigoanei BRU, atât PSS Iuliu Hossu cât și pr. Leon Man, au fost duși la închisoare. Nici unul nu a avut bucuria să vadă noua comunitate în creșterea și formarea ei. Dar planurile Domnului sunt de nepătruns. Iată că, comunitatea își i-a avântul în toiul persecuției prin colaborarea cu Părinții Iezuiți care ajung la Gherla, tot din cauza persecuției, cu domiciliu obligatoriu. Curajul și dăruirea primelor Surori a fost susținut de acești minunați preoți, care au acceptat să le ajute în formarea spirituală. Tot cu Părinții Iezuiți au fost înveșmântate și au depus voturile simple, primele zece Surori.

Chiar dacă au rămas orfane, fără preoți și fără Sr. Ana Fekete – Superioara și fondatoarea lor, care a fost dusă în închisoare, tinerele Surori de atunci și-au continuat cu devotament viața lor consacrată Domnului.

Suferințele Surorilor și în special viața Sr. Ana Fekete, care a murit la scurt timp după ieșirea din închisoare, au fost puse la temelia acestei comunități, de aceea astăzi, putem spune că fundamentul este puternic.

Dumnezeu a voit ca în anul 1972, această comunitate să revină la spiritualitatea baziliană de la început, prin pr. Sabin Dăncuș, OSBM. Acest Părinte ieromonah s-a ostenit mult pentru a da o bună formare spirituală și călugărească, Surorilor de atunci.

După anul 1990, când am intrat într-o perioadă de libertate, modul de viață al Surorilor s-a schimbat. Surorile care au trăit în perioada de persecuție, poartă imprimat pe chipul lor bucuria și mulțumirea că Dumnezeu le-a dat harul de a-l mărturisi în ascuns, că au luat parte la suferința BRU. De asemenea Surorile tinere au siguranța că fundamentul comunității este solid.

La temelia ei, sunt puse multe suferințe și idealuri sfinte pe care Surorile de acum au datoria de a le pune în practică. Am avut care au fost arestate, interogate și urmărite. Activitatea și suferințele Surorilor din perioada comunistă, încurajează Surorile tinere în dificultățile vieții de zi cu zi. De asemenea au convingerea că Dumnezeu a făcut lucruri minunate cu noi.