Prin Părinții Bazilieni, au aflat că în multe alte țări din Europa și America mai sunt Surori Baziliene, centralizate într-o Administrație Generală la Roma din anul 1951. Dorința lor era să cunoască și alte Surori și în special să poată lua legătura cu conducerea Ordinului. Aceasta era o dorință deși speranțele erau minime.
Prima veste a existenței Surorilor Baziliene în România, a fost dusă la Roma de către Pr. Florian Virgil care a făcut o vizită la Roma.
A urmat apoi o altă ocazie fericită de a duce informații despre noi, prin plecarea la Roma a pr. Sabin Dăncuș, în anul 1988. Dânsul a codificat toate datele personale ale Surorilor într-un carnețel, care a trecut bine la control. Ajuns la Roma, a format liste cu datele personale ale Surorilor și le-a prezentat Superioarei Generale. Aflând că sunt peste 50 de Surori Superioara Generală a hotărât să facă o vizită în România. Mai întâi a încercat să invite câteva Surori în vizită la Roma. A trimis invitație pentru trei surori: M. Ioana Bota, Sr. Valeria Bolfă și Sr. Valentina Hădărău.
Pașaport și viză a primit doar sr. Valeria Bolfă care a plecat la Roma. Celelalte nu au primit pașaport, invitațiile primite de la Roma fiind cenzurate de miliție și adăugate la dosarul personal de la securitate.
Sora Valeria fost primită cu multă bucurie de Superioara Generală și Surorile de la Curia Generală. A dus multe informații deoarece cunoștea foarte bine situația surorilor. După vizita Sorei Valeria, în data de 21 nov. 1988, M. Ioana Bota, a înaintat o cerere Administrației Generale pentru ca Surorile din România, să fie acceptate să fie încadrate în Ordin, exprimând dorința de a urma calea de viață în acord cu normele și regulile cuprinse în Constituții și Directoratul General al Ordinului Surorilor Baziliene.
Urmare acestei cereri, în perioada 23 aprilie – 3 mai 1989, Surorile din România au fost vizitate de Superioara Generală Christopher Malcovsky, împreună cu Consiliera Generală – Sr. Gabriela Husulak. În acea perioadă era strict interzisă cazarea în familie a cetățenilor străini, motiv pentru care au fost cazate la hotelul Tineretului din cartierul Gheorgheni. De la hotel, câteva Surori le însoțeau zilnic, la locuințele Surorilor pentru discuții și colocvii. Totul a fost un miracol. Împreună cu M. Ioana Bota au vizitat în acest timp toate comunitățile Surorilor din Romania.
În data de 30 aprilie, a fost sărbătoarea Învierii Domnului. Cu această ocazie s-au întrunit Surorile din toate comunitățile la Cluj, în apartamentul pr. Sabin Dăncuș, care era plecat pentru studii la Roma. Au folosit ocazia și au prezentat pe viu, modul lor de desfășurare al întrunirilor comunitare, lunare.
Surorile de la Roma au participat cu ele la toate oficiile religioase care se fac cu ocazia Sf. Paști. Au putut constata condițiile în care se rugau, ferestrele acoperite și totul în surdină.
Au vizitat apartamentele unde au avut loc primele înveșmântări și primele depuneri de voturi călugărești. De asemenea toate comunitățile: Cluj, Gherla, Năsăud, Sălăjeni și Baia Mare. În fiecare seară se întorceau la Cluj pentru a dormi la hotel.
Pe parcursul vizitei comportamentul Surorilor a fost nemaipomenit. A vorbit fiecare în limba română, s-au prezentat și au spus cuvinte de mulțumire, experiențe din viața personală și a comunității. La întoarcere cele două Surori au avut curajul să ducă la Roma multe informații scrise și chiar fotografii care au putut fi prezentate Surorilor din întregul Ordin, adunate la Roma din toate Provinciile, pentru Capitlul General care s-a desfășurat în luna iunie 1989.