MĂNĂSTIREA NAȘTEREA MAICII DOMNULUI

Comunitatea Surorilor Baziliene din Lugoj s-a înființat în 1 august 1990. Un grup de trei surori din Năsăud au plecat la Lugoj la cererea PS Ioan Ploscaru. În timp ce în Ardeal nu s-a restituit nicio biserică, mitropolitul ortodox Nicolae Corneanu de la Timișoara, imediat după revoluție, în ianuarie 1990 a retrocedat greco-catolicilor catedrala din Lugoj. Nevoile în apostolat erau multe, de aceea Preasfințitul Ioan a chemat trei surori baziliene, pe care le cunoștea deja din anul 1982, să deschidă o comunitate la Lugoj. Cu aprobarea Maicii Ioana Bota, superioară provincială, la 1 august 1990 Sr. Laurenția Bolfă, Sr. Veridiana Bolfă și Sr. Marcela Runcan, au plecat în misiune la Lugoj.

În primii doi ani, surorile au locuit în casa domnișoarei Elena Petrescu, o bună credincioasă și colaboratoare a Preasfințitului, așteptând să se elibereze una dintre casele care au aparținut Episcopiei. După doi ani de așteptare, din cauza faptului că în casele Episcopiei erau chiriași, Conducerea Provinciei a cumpărat un apartament dintr-o casă care avea trei apartamente, pe str. V.V. Delamarina nr. 12. În anii următori s-au cumpărat celelelte părți. După anumite lucrări de renovare, în 10 septembrie 1995 a avut loc binecuvântarea casei, de către PS Alexandru Mesian. Mănăstirea a fost pusă sub patronajul „Nașterea Maicii Domnului”.

Încă de la început surorile s-au implicat în multe activități. În Lugoj era un orfelinat de fete, care funcționa într-o clădire a Episcopiei Greco-Catolice, care înainte de instalarea regimului comunist a fost Școală Normală de învățători. În acest orfelinat erau 260 de fete, multe nu erau botezate, astfel că surorile le-au pregătit pe multe dintre ele pentru primirea botezului. Apoi s-a continuat activitatea de cateheză cu ele.

Surorile au făcut cateheză cu copiii și tinerii din oraș care veneau la catedrală și cu elevii de la câteva școli și grădinițe din oraș, unde au fost invitate să facă activități catehetice cu copiii.

În 2 iunie 1991, a avut loc Prima Sfântă Împărtășanie a patruzeci și unu de copii pregătiți de surori, în catedrală, după patruzeci și doi de ani de interzicere a cultului greco-catolic.

O soră stătea în catedrală toată ziua la dispoziția credincioșilor, învățându-i să se roage, distribuia cărți de rugăciuni și rozarii primite de la PS Ioan Ploscaru. Preasfințitul le spunea surorilor: „Misiunea voastră este să învățați lumea să se roage, să vorbiți oamenilor despre Dumnezeu, pentru că patruzeci și doi de ani nu s-a mai făcut cateheză și oamenii sunt însetați de Dumnezeu”. Prima soră care a făcut activitatea de sacristană și îndrumător spiritual în catedrală a fost Sr. Laurenția.

De asemenea, surorile au fost implicate și în partea administrativă. Sr. Veridiana a lucrat în partea de contabilitate pentru Eparhia de Lugoj. Surorile au fost implicate și în asistarea celor săraci. Se primeau multe ajutoare umanitare din străinătate, iar surorile cu ajutorul voluntarilor le distribuiau celor săraci din oraș și din împrejurimi. Pentru o perioadă de optsprezece ani surorile au servit și în bucătăria Episcopiei.

Activitățile de cateheză cu copiii și tinerii de la Lugoj au continuat de-a lungul anilor și continuă să se facă și astăzi. La fel continuă și activitatea în catedrală și disponibilitatea surorilor de a îndruma credincioșii, precum și ajutorarea celor săraci, nevoiași și bătrâni.

De-a lungul anilor s-au perindat mai multe surori în această comunitate, amintim doar câteva care au stat mai mulți ani: Sr. Valeria Bolfă, Sr. Varvara Cotu, Sr. Daniela Tămaș, Sr. Iuliana Niculescu, Sr. Gema Lorenț, Sr. Iustina Iusco. Actualmente comunitatea este formată din M. Valentina Hădărău – superioară, Sr. Rafaela Ferenț și Sr. Teodora Chișcă.